WAVELENGTH INTERCEPTION

La belle dame sans merci
                                     John Keats
             (Traducere: Cecilia Melinescu Burcescu )                          

Oare ce te mîhneşte, Cavaler sub arme
             Singur si palid cutreierînd?
Rogozul s-a uscat de tot pe lac
              Şi paseri nu se-aud cîntînd !

Oare ce te mîhneşte, Cavaler sub arme
              Atît de supt şi de durere copleşit,
Cămara veveriţei e-acum plină
              Iară culesul s-a sfîrşit.

Zăresc un crin pe-a ta frunte
             Plin de durere, de chin îmbrobonat
Iar pe chip un trandafir pălind
              Ce se-ofileşte de îndat’.

M-am petrecut c-o Mîndră pe Cîmpie
              Frumoasă întru tot – vlăstar de Zînă,
M-a privit, s-a veselit
               Şi a-ngînat o şoaptă în surdină.

 Am tras-o-n şa pe armăsar
               Şi nici c-am mai văzut ceva din acea zi aleasă,
Căci se pleca pe-o parte şi cînta
                Un cîntec de crăiasă

Dulci rădăcini înmiresmate mi-a cules
                Şi miere crudă, chiar şi mied ceresc
Măiestru în ciudat grai, apoi rosti:
                 Din adîncul sufletului te iubesc.

M-a dus la grota-i de silfidă
                 Şi-acolo-a plîns şi-amar a suspinat
Şi-acolo, ochii ei arzînd, arzînd, i i-am închis
                 De patru ori c-un sărutat

Şi-acolo ea m-a legănat s-adorm,
                 Şi-acolo am visat. Ah, nenoroc ce mă petrece!
Un ultim vis ce vreodat’
                 Pe coasta dealului cea rece

Zării Regi palizi, şi tot aşa şi Prinţi,
                Livizi războinici - toţi păliţi de moarte
Strigînd: ”La belle dame sans merci
                  Pe fiecare ne-ai robit în parte!”

Le-am văzut buzele livide în crepuscul
              Gura – oribil de-ameninţător căscată
M-am deşteptat şi m-am trezit aci
               Pe coasta dealului cea îngheţată.

Iată de ce tot zăbovesc prin preajmă
               Singur şi palid cutreierînd;
Deşi rogozul e uscat pe Lac
                Şi paseri nu se-aud cîntînd…